Termeni de Ecologie Aplicata 

        Autor:  Dr. Robert PATKO
Colaboratori:  Biol. Camelia PATKO,  Conf. Dr. Valentin POPESCU

 "Termeni de Ecologie Aplicatã - Micã Enciclopedie" - este un produs original, motiv pentru care este interzisã decompilarea si utilizarea aplicatiei pe componente. Aceastã aplicatie a fost creatã cu sprijinul Organizatiei Ecologice Ecomond Arad.

Cd-ul cu programul si instructiunile de utilizare, poate fi procurat de la autori si/sau reprezentantii Ecomond Arad, pentru numai 4,7 USD + taxe postale.

AA - tip structural de lava consolidata, caracterizata printr-o suprafata foarte neregulata determinata de existenta de fragmente angulare (blocuri) sudate prin baza Ior; în profunzime se trece la roca masiva. La nastere, datorita consolidarii rapide a unei cruste rigide la suprafata unei curgeri înca fluide, au loc ruperile ei si sudarii ale fragmentelor prin avansarea consolidarii spre interiorul masei de lava (sinonim block-lava).

ABATERE - proces biologic caracteristic organismelor vii (specii vegetale si animale), prin care organismul posesor al unor însusiri specifice proprii evolueaza diferit de tipul mijlociu al speciei sau al populatiei careia îi apartine. Abaterea poate fi de doua tipuri:

• abatere accidentala - nesemnificativa, neesentiala, modificare putin accentuata în comparatie cu proba medie a populatiei;
• abatere adevarata - modificare esentiala a valorilor individuale fata de proba medie a populatiei.

ABIOSESTON - (gr. A = fara; bios = viata; seio = a agita), component abiotic al sestonului, de origine organica în majoritate detritus aflat în suspensie în apa. Poate fi de origine autohtona (produs de biocenoza apei) si alohtona (produs de alte biocenoze, spre exemplu cele terestre si ajuns accidental în apa). Abiosestonul aflat în mare cantitate în masa apei poate împiedica patrunderea luminii în straturile profunde având consecinta scaderea intensitatii fotosintezei cu scaderea productiei biologice primare. În cantitati moderate, abiosestonul este o sursa importanta de hrana pentru unele animale acvatice.

ABISAL - (gr. a = fara; byssos = viata), de mare adâncime, de abis. Se spune despre animale (animal abisal), care traiesc în zone de mare adâncime, de peste 3000 metri, pe fundul marilor si oceanelor. Exemple: bacterii (Bacillus submarinus), crustacee (Nematocarcinus submarinus), moluste (Neopilina sp.), echinoderme (Echinocardium australe), pesti (Chimaera monstruosa, Stomias sp., Melanocetus sp.). Vietuitoarele din aceasta zona sunt adaptate la conditii speciale: întuneric complet (organe vizuale atrofiate sau hipertrofiate), presiune crescuta. Adesea prezinta organe tactile puternic dezvoltate. Pot fi carnivore sau detritivore.

ABLATIUNE - transport al materialelor rezultate din dezagregarea rocilor, prin actiunea apei sau vântului, ghetarilor, gravitatiei, etc. Procesul de ablatiune determina modificarea componentei abiotice si implicit, a biocenozei.

ABSORBTIE - proces de încorporare a unor substante lichide sau gazoase în celule, tesuturi, organe. Absorbtia poate avea loc prin toata suprafata de contact (absorbtie cutanata) sau prin organe specializate, ca: perisori absorbanti de pe radacini, stomatele din frunze sau alveolele pulmonare. Prin absorbtie se realizeaza o interactiune între organism si mediul care asigura mentinerea echilibrului dinamic. Absorbtia are la baza fenomene de difuziune, imbibitie si osmoza.

ABUR POLUANT - amestec de vapori de apa si aer, degajat în atmosfera în timpul unor procese industriale, care contine poluanti solizi (aerosoli), lichizi sau gazosi. Prin condensare pe frunze, aburul poluant afecteaza tesuturile vegetale sau animale; când se degaja în apropierea unor biocenoze si antropocenoze, aburul poluant produce atât afectiuni morfofiziologice asupra tesuturilor si organelor afectate, cât si stare de discomfort. În cazul animalelor si a omului, gazele si vaporii poluanti continuti în aburul poluant patrund în organism predominant pe cale respiratorie si mai putin pe cale digestiva sau cutanata. La nivel alveolar se realizeaza o suprafata enorma de contact cu toxicele din aer, iar difuziunea prin membrana alveolo-capilara, în circulatia generala se face foarte rapid. În compozitia unui abur poluant putem distinge: - gaze iritante cu efect înspecial asupra aparatului respirator (dioxid de sulf, dioxid de carbon, amoniac si clor); - gaze asfixiante (monoxid de carbon); - gaze toxice specifice; - gaze cu efect narcotic. Dioxidul de sulf, oxizii de azot ajunsi în atmosfera, sunt transportati de curentii de aer la distante foarte mari, iar prin conversia lor rezulta depunerile acide (ploile acide). Aciditatea depunerilor, evident, este variabila în functie de cantitatea de gaze antrenate în proces. De exemplu în partea de NE a S.U.A., înspecial în zona New York - Washington - Boston, aciditatea este de 10 ori mai mare ca în partea de NV a S.U.A..

ACARENATE - grup de pasari lipsite de carena (prelungire osoasa a sternului), cu aripi slab dezvoltate, improprii pentru zbor (strutul african, pasarea kiwi).

ACARICID - substanta chimica ce omoara paianjenii (Acarieni) microscopici, daunatori ai plantelor de cultura. Substantele acaricide pot avea actiune generala asupra acarienilor (omoara adultii, larve si oua) sau specifica (ucid anumite stadii). Cele mai utilizate acaricide în tara noastra sunt: binapacrilul, clorbenzidul, dietionul, cu actiune generala, si omitul, tetradifonul, dinobutonul, cu actiune specifica.

ACARIENI - grup de animale nevertebrate (artropode), un ordin al clasei Arahnida. Acarienii au capul, toracele si abdomenul nediferentiate; aparatul bucal prezinta numeroase adaptari pentru întepat, supt sau ros. Traiesc pe sol, în apa, pe partile aeriene ale plantelor ori pe corpul animalelor vii sau moarte. Dupa modul de hrana acarienii sunt fitofagi si zoofagi. Dintre acestia din urma unele specii sunt pradatoare. Multi acarienii pot fi paraziti vegetali si animali sau gazde intermediare (ex. pentru tenii). Acarienii fitofagi pot produce gale la plante, de exemplu gen. Eriophyes are câteva sute de specii galicole care ataca parul, vita de vie, artarul, etc. Alti acarienii se hranesc în sol cu ciuperci si resturi vegetale în stare de putrefactie, având rol în procesele de humificare, în circuitul materiei în natura. Foarte multe specii sunt parazite la animale (ex.: Psoroptes equi - produce râia calului, Ixodes sp. - capusa, parazita si la om). Ordinul cuprinde familia Demodecidae, familia Thrombididae, familia Pyrogliphidae, familia Sarcoptidae, familia Ixodidae, etc. Din familia Ixodidae (cunoscute popular sub numele de capuse), speciile mai importante sunt:

• Ixodes ricinus (genul Ixodes) - capusa are forma globuloasa, masoara pâna la 4mm, are culoare brun neagra si seamana cu bobul de ricin, se hraneste pe animale si om. Poate transmite boli ca: febra patata a Muntilor Stâncosi, tifosul Sao Paolo, febra Colorado, etc.
• Ripicephalus sanguineus (genul Ripicephalus), asemanatoare cu Ixodes ricinus, dar gazda preferata este câinele (capusa câinelui). Transmite febra botunoasa, ultima epidemie în România fiind în Bucuresti în 1957.
• Dermacentor andersoni (genul Dermacentor), parazita pe bovine, cabaline, diferite mamifere si om. Transmite tuleremia si febra Q.

ACHENA - (gr. a - fara; chainein - a deschide) tip de fruct uscat, indehiscent la maturitate, monosperm (cu o singura samânta), cu pericarp variabil lignificat, nelipit de tegumentul seminal. Are diverse forme si poate fi relativ neted sau prevazut cu diverse excrescente care-i ajuta raspândirea. Achena tipica este fructul compozitelor - floarea soarelui, papadie, cicoare, brusture, etc.

ACIDITATE - constanta chimica ce arata continutul total de acizi al unei solutii si care se exprima prin concentratia de ioni de hidrogen a acesteia. În ecologie cunoasterea aciditatii unui mediu de viata (apa, sol) prezinta importanta deosebita în stabilirea calitatii factorilor abiotici cu care vin în contact organismele vii.

ACIDOFILA - (despre plante acvatice sau terestre), care se dezvolta de preferinta în mediile acide. Ex.:plantele de turbarii (muschiul Sphagnum, etc.). Vegetatia acidofila se întâlneste în mediile naturale sarace în calcar.

ACIDOTROFA -  animale care consuma hrana cu caracter acid. Ex.: musculita de otet (Drosophila melanogaster), paianjenul Tetragnatha pinicola etc.

ACLIMATIZARE - (lat. ad = catre spre, gr. klima = clima) proces fiziologic complex datorita caruia un organism (o specie sau populatie) poate sa-si desfasoare normal viata în conditii climatice diferite fata de cele la care era adaptata. Aclimatizarea este o faza a adaptarii. O specie aclimatizata se poate reproduce în noul mediu, fara interventia omului. Fenomenul se poate desfasura în mod spontan, atunci când o specie ajunge independent într-o zona cu alti factori climatici, sau poate fi determinat de om, în cazul aclimatizarii unor specii vegetale sau animale de interes economic. Dintre animale homeotermele prezinta posibilitati mari de aclimatizare. Ex.: mamiferele tropicale îsi intensifica metabolismul când temperatura mediului este de circa 25 grade C; ele îsi tripleaza la 10 grade C termogeneza, iar la 0 grade C mor.

ACOMODARE - proces prin care un organism (sau un organ), o specie (populatie) îsi modifica forma, structura sau functia, pentru a rezista unor conditii noi de viata prin aparitia de caractere noi (modificate). Acestea sunt reversibile si nu se transmit urmasilor, deci nu se modifica genotipul. Ex.: la salciile din zonele inundabile, în perioada viiturilor, apar pe tulpini radacini adventive care se usuca dupa retragarea apelor. Acomodarea reprezinta prima faza a adaptarii.

ACOPERIRE - termen fitocenologic prin care se exprima suprafata ocupata de organele aeriene ale unei specii vegetale sau ale tuturor speciilor componente din cuprinsul unei fitocenoze. Acoperirea se poate referi la spatiul ocupat de plante prin proiectia organelor aeriene, constituind acoperire proiectata, sau numai la spatiul ocupat de baza tulpinilor, contituind acoperirea absoluta. La fitocenozele erbacee se deosebeste o acoperire generala si o acoperire specifica. Acoperirea generala, reprezinta gradul de ocupare a solului cu organele aeriene ale tuturor specii lor componente. Acoperirea generala la pajisti se apreciaza în procente. Acoperirea specifica consta în stabilirea suprafetei de teren ocupate de fiecare specie în parte, în ordinea înregistrarii lor în lista floristica întocmita zonei respective. Acoperirea specifica se apreciaza tot în procente pe întreaga suprafata de proba, cât si pe suprafete mai mici de 1-2 m2 cu repetari de 2-3 ori. Acoperierea generala si specifica pot fi apreciate vizual sau cu ajutorul unor dispozitive speciale, ca: rama patrata cu retea si rama standard cu oglinda. Stabilirea acoperirii se face întâi cu ajutorul retelei simple apoi se verifica cu oglinda. Retelele se tin deasupra vegetatiei, astfel ca privind în jos sa se observe proiectia ierbii pe sol; spatiile goale, neacoperite de vegetatie, se însumeaza si se scad din totalul suprafetei exprimându-se proiectia neta a vegetatiei care se exprima în procente. Prin stabilirea gradului de acoperire se determina structura fitocenozelor în ecosistemele naturale sau în cele modificate de om.

ACRODENDRITICA - specii animale care traiesc în coronamentul arborilor. Ex.:specii de insecte - galicole (Mikiola fagi, Cynips hungarica), precum si numeroase pasari care cuibaresc în coroana arborilor: turtureaua (Streptopelia sp.), grangurul (Oriolus oriolus), huhurezul (Strix aluco) etc. Sinonim cu fauna de coronament.

ACROFILA - despre o comunitate vegetala din zona alpina, care poate trai la peste 2000 m altitudine. Plantele ierboase acrofile au talie mica, sunt grupate în smocuri iar cele lemnoase sunt închircite, pitice. Tranzitia de la paduri la pajistile alpine este facuta de tufarisuri alcatuite din: smârdar (Rhododendron kotschyi), merisor (Ribes alpinum), afin (Vaccinium myrillus), jneapan (Pinus mugo), instalate mai ales pe substrat silicios; se succed apoi rogozul (Carex curvula, C. firma), gramineele (Festuca supina, F. varia, Agrostis rupestris) si numeroase plante cu flori viu colorate (Gentiana verna, Gentiana bavarica, Viola alpina, Primula minima, Ranunculus glacialis). La peste 3000 m altitudine supravietuiesc doar la adapostul stâncilor, sub forma de pernite protectoare, iarba rosioara (Silene acaulis), ciubotica cucului alpina (Primula minima), ochii soricelului (Saxifraga sp.) si câteva specii de muschi si licheni.

ACTINOMICETE - grup de microorganisme unicelulare superiore bacteriilor. Ex.: speciile din gen. Streptomices, Actinomyces. Actinomicetele prezinta importanta ecologica deosebita în biosfera, unele specii sintetizând substante antibiotice (ex. Streptomices), altele descompun substantele organice din diferite medii de viata (ex. sol), iar o alta categorie produc diferite boli la om si animale, numite actinomicoze.

ACTINOMICOZA - boala parazitara infectioasa raspândita atât la om, cât si la animale domestice, mai ales la bovine, provocata de ciupercile din genul Actinomyces. Actinomicoza este întâlnita mai frecvent în rândul muncitorilor agricoli care se contamineaza cu aceasta ciuperca de pe paiele de grâu. Agentul patogen produce leziuni mai ales în jurul cavitatii bucale, mai rar în intestin si plamân. Tratamentul se face prin administrare de iodura de potasiu, preparate arsenobenzenice, antifungice de tip Amphotericin, 5-fluorocitozin sau Clotrimazol.

ACVATIC - termen care se refera la apa si alte componente legate de ea: mediu, organisme, biocenoze, ecosisteme etc.

• Mediul acvatic este cel mai întins de pe glob (cca 70 % din suprafata globului) si cuprinde mediul marin (mari si oceane) si mediul dulcicol (lacuri, fluvii, râuri, pâraie etc.). Mediul acvatic din mari si oceane reprezinta leaganul vietii, locul unde au aparut primele substante organice si primele fiinte.
• Organismele acvatice care populeaza apele prezinta o serie de adaptari. Plantele sunt în general plutitoare: majoritatea algelor, lintita (Lemna minor , Lemna major), frunzele de nufar (Nymphaea alba), nufar galben (Nymphaea luteum) etc.
• Animalele au corpul fusiform, unele fiind bune înotatoare (pestii, balenele, etc.), majoritatea respirând prin branhii.
• Biocenozele acvatice se caracterizeaza prin prezenta producatorilor primari apartinând în mare masura plantelor inferioare (alge). Cele mai complexe forme se gasesc în mari si oceane; cele din apele dulci curgatoare prezinta o diversitate mai redusa în care productia biologica primara este scazuta neputând satisface nevoile trofice ale consumatorilor. În aceasta situatie o parte din hrana este luata din mediul terestru sub forma de resturi vegetale, insecte, etc., ce ajung accidental în apa.
• Ecosistemul acavatic se grupeaza dupa concentratia sarurilor pe care le contine apa în: dulcicole (sub 2 ‰), salmastre (2-17 ‰) si marine (peste 18 ‰).

ADELOFAGIE - forma de canibalism în care primele larve eclozate consuma semenele mai tinere. Adelofagia reprezinta o modalitate de reglare a densitatii si de asigurare a hranei. Ex: la unii pesti (ex: specii de biban, scalar, sumatrani) adultii consuma o parte din propriile icre.

ADERENTA SOLULUI - reprezinta gradul de alipire a particulelor de sol la o suprafata metalica. Aderenta creste cu umiditatea pâna la un anumit punct maxim, numit punct de aderenta, situat înainte de limita de curgere lichida. Aderenta solului este foarte ridicata în terenurile argiloase. Când aderenta solului este foarte crescuta, biocenozele vegetale nu se dezvolta normal, ceea ce duce si la afectare pedofaunei.

ADIPOGENEZA - procesul de sinteza a grasimilor în organismul animal. Este un proces intens la animalele care traiesc în zonele reci ale globului (ex: balenele, focile), precum si la cele cu mobilitate redusa, unele animale domestice ce traiesc în spatii limitate.

ADIPSIE - lipsa senzatiei de sete la unele animale si, patologic, la om. La animale fenomenul de adipsie are un caracter adaptativ. Astfel, o specie de capra din gen. Oryz, care traieste prin regiunile aride din sudul Kazakstanului, nu bea apa nici odata, satisfacându-si reactiile metabolice cu apa provenita din hrana; rozatorul Neotoma albigula îsi satisface nevoile de apa consumând tulpinile carnoase si zemoase ale plantelor din deserturile mexicane.

ADVENTIVÃ - (lat. advenire = a sosi);
1. Despre tesuturi si organe care au aparut si s-au dezvoltat în conditii sau pozitii anormale. Ex.: radacini dezvoltate din alte parti ale plantei (din tulpina, ramuri sau frunze);
2. Despre specii care patrund accidental într-o anumita, biocenoza. Ex.: pasarile care vagabondeaza (gaita, cioara etc.). Speciile adventive au un rol ecologic important în structura si dinamica biocenozelor, în lanturile trofice ale acestora etc.

 AER - amestec de gaze alcatuit din 78,09% N (azot); 20,93% Oxigen; 0,93 % Ar; 0,03 % dioxid de carbon; etc. Aerul se afla concentrat în straturile inferioare ale atmosferei terestre, fiind absolut indispensabil vietuitoarelor aerobe. În afara substantelor chimice care-l compun, aerul mai contine particule de praf, microorganisme, apa etc. Aerul reprezinta un mediu de viata pentru numeroase vietuitoare aerian-terestre.

AER CONTAMINAT - aer care contine poluanti deosebit de periculosi (substante radioactive, gaze toxice, microorganisme patogene etc.) pentru desfasurarea vietii. Este prezent mai ales în aglomerarile urbane si industriale. Se caracterizeaza prin concentratii mari de substante poluante care produc efecte nocive vizibile asupra vietuitoarelor, manifestarile fiind similare ca proportii cu cele datorate unor epidemii. Contaminarea aerului cu compusi de sulf se situeaza pe primul loc în ce priveste sursele de poluare ale aerului. Cea mai mare parte a acestora se transforma în SO2, ce nu poate fi retinut si epurat. O termocentrala care consuma carbune cu un continut de sulf de 1% evacueaza zilnic în atmosfera peste 1000 t SO2. În atmosfera oraselor SO2, se gaseste în concentratii de 0,5-1 mg/ml, dar poate creste pâna la 2-4 mg. La Londra (1952) acest poluant a atins concentratia de 5 mg/ml provocând peste 4000 decese. Poluarea aerului duce la ploi acide, datorate în primul rând emisiilor de SO2 si NOx de la centralele termoelectrice si autovehicule, care produc daune mediului înconjurator. Totusi impactul ploii acide nu este direct, el depinde de conditiile climatice, biologice si geologice care determina regimul pluviometric si capacitatea solului de a atenua aciditatea.

AER POLUAT - aer care contine poluanti în concentratii ce determina efecte nocive sau care produc disconfort. Ex.: peste 3 mg/m3 de aer pentru metanol, peste 0,15 mg/m3 de aer pentru funingine etc. Aerul poluat este frecvent întilnit în marile orase si aglomerari urbane.

AERARE - procesul de patrundere a aerului într-o incinta sau recipient, în spatiile libere dintre particulele solide ale unei substante glomerulate sau într-un mediu lichid, fie în mod natural, fie prin actiunea omului. Exemplu de aerare naturala: aerarea solului. Aerarea unui mediu permite desfasurarea si intensificarea proceselor aerobe, diminuarea sau încetarea celor anaerobe: aerul si componentele sale constituie unul dintre factorii abiotici ai mediului cu cea mai mare importanta în viata biocenozelor acvatice si terestre.

AERAREA SOLULUI - proces prin care se realizeaza, schimbul permanent de gaze dintre sol si atmosfera. În interiorul solului aerul patrunde în porii neocupati de apa. Compozitia aerului din sol difera de cea a aerului atmosferic prin continutul mai crescut în CO, (cca 0,3-0,5 %). Aerul din sol are o deosebita importanta pentru dinamica solului si viata plantelor. În cazul unei aerisiri insuficiente a solului, afecteaza microorganismele aerobe din sol; de asemenea, o aerisire diminuata împiedica cresterea radacinilor în lungime, iar substantele nutritive din sol nu mai sunt accesibile plantelor, astfel: nitratii sufera procesul de denitrificare, iar o parte din azot se pierde sub forma gazoasa. Aerarea artificiala a solului se realizeaza prin lucrari agrotehnice de maruntire si afânare (arat, grapat etc.).

AEROB - un organism care are nevoie pentru desfasurarea activitatii sale vitale de OXIGEN liber molecular din aer sau dizolvat în apa. Aerobe sunt toate plantele autotrofe, majoritatea covârsitoare a animalelor si o parte dintre microorganisme. Pentru vietuitoarele aerobe lipsa oxigenului din mediul lor de viata constituie un factor limitant.

AEROBIONT - organisme care traiesc în golurile pline cu aer din sol. Ex.: viermi, insecte inferioare (Protura, Collembola, Isoptera). Animalele aerobionte au un rol important în alcatuirea pedocenozelor, sau ca verigi în lanturile trofice din sol.

AEROPLANCTON - totalitatea vietuitoarelor mici care traiesc în atmosfera. Este alcatuit din spori ai bacteriilor si ciupercilor, bacterii mature, unele alge si ciuperci microscopice, polen provenit de la plantele superioare. Aeroplanctonul este purtat de curentii de aer dintr-un loc în altul, la distante foarte mari. Unele componente ale sale, fiind patogene, actioneaza asupra starii de sanatate a plantelor, animalelor si omului din biocenozele terestre.

AEROSCOP - aparat utilizat în studiile ecologice privind igiena localitatilor, stabilirea gradului de poluare, în scopul luarii de masurii necesare pentru protectia mediului. Cu ajutorul aeroscopului se iau probe de aer spre a fi supuse unor analize si examinare microscopica.

AEROSOLI - microparticule solide sau lichide într-un mediu gazos (ex. în atmosfera) si care au o viteza de cadere neglijabila; se pot pune în evidenta prin difuzia luminii pe care aceste microparticule o produc. Ex.: ceata, fumul sunt aerosoli care modifica compozitia atmosferei, poluând-o.

AFAG -  animale care într-un anumit stadiu din viata lui nu se hraneste. Ex.: adultii rusaliilor (insecte efemeride), adultii unor muste galicole (ex. musca de Hessa - Mayetiola destructor), musculita frunzelor de fag (Mikiola fagi), musculita lastarilor de salcie.

AFÂNARE - proces sau lucrare agricola în urma careia spatiile lacunare ale solului se maresc, acesta capatând o stare fizica ce permite circulatia aerului si a apei printre particulele componente. Afânarea este produsa fie pe cale naturala, prin activitatea pedofaunei, fie de catre om, cu unelte si masini agricole. Un rol important în cresterea gradului de afînare a solului îl joaca rîma (Lumbricus terrestris), care contribuie pe aceasta cale la intensificarea proceselor biologice din sol si implicit la sporirea fertilitatii lui.

AGENT ENTOMOPATOGEN - organism inferior, animal sau vegetal, care determina aparitia unui proces patologic la insecte. Ex.: virusuri, bacterii, ciuperci, protozoare etc. Agentii entomopatogeni pot fi utilizati în combaterea biologica. Ex.: bacteria Bacillus thuringensis este daunatoare a omizii procesionare (Thaumatopea processionea).

AGENT FITOPATOGEN - organism care determina aparitia unui proces patologic la plante. Ex.: ciuperca Tilletia tritici provoaca malura grâului; bacteria Agrobacterium tumefaciens produce cancerul bacterian al pomilor fructiferi etc.

AGENT INFECTIOS - microorganism (virus, bacterie, ciuperca) care invadeaza tesuturile unei plante sau ale unui animal, în organismul caruia se multiplica si cauzeaza o anumita boala. Ex.: bacilul Koch este agentul infectios al tuberculozei la om si animale.

AGENTI ANTICANCERIGENI - substante care protejeaza corpul (celulele) fata de agenti mutageni si cancerigeni. Au efecte anticancerigene: vitamina E (are efecte protectoare asupra aberatiilor si mutatiilor din AND provocate de radiatii si sporeste rezistenta tesuturilor la radicalii de oxigen), beta-carotenul (pigemnt sintetizat de plante), glutationul (tripeptid cu sulf prezent în alimente), vitamina C, acidul uric, seleniul, etc.

AGENTI CANCERIGENI - factori care induc cancer. Principalii factori cancerigeni sunt reprezentati de: - radiatiile ionizante (razele X), elemente radioactive si unele substante chimice de sinteza. Mediul uman este încarcat cu mii de substante chimice sintetizate recent care pot induce mutatii genetice si cancer. Au efecte cancerigene pentru om urmatoarele substante: arseniul, azbestul, benzenul, benzidina, cromul, gazul mustar, gudronii, oxidul de etilena, DDT, etc.

AGLOMERAT - roca piroclastica alcatuita dintr-o aglomerare de particule mari (cu diametrul > 32 mm), în majoritate bombe vulcanice si subordonat fragmente de roci preexistente provenite prin distrugerea prin elplozie a unui edificiu vulcanic. Sunt proiectate pâna la distante variabile în jurul centrului de eruptie, fragmentele au format un depozit neconsolidat ori consolidat ulterior prin intermediul materialului cineritic. Roca are o stratificatie grosiera.

AGLUTINARE - (despre organisme animale, hematii etc.) actiunea de a se lipi unele de altele si de a se precipita, actiune provocata de adsorbtia la suprafata celulelor a unor coloizi produsi prin floculare si datorita unui exces de  electroliti în mediul de dezvoltare. Fenomenul are aplicabilitate în unele analize serologice, biochimice, ecologice etc..

AGREGARE -
1. Grupare a indivizilor unei populatii în familii, cârduri, turme, colonii, haite, bancuri, etc.. Prin agregare organismele pot folosi mai bine unele conditii de mediu (hrana, caldura, etc.) sau se pot apara de dusmanii lor naturali cu mai multa eficienta. Ex.: agregarea stridiilor în jurul surselor de hrana; agregare renilor în timpul iernii polare pentru a rezista mai bine temperaturilor scazute; agregarea lupilor în timpul iernii pentru a prada turmele, etc..
2. Proces de alipire al particulelor de sol ce duce la formarea agregatelor structurale. Agregarile glomerulare poroase maresc eficienta ecologica a proceselor biologice din sol.

AGRESIVITATE - totalitatea formelor de ostilitate a animalelor manifestate fata de semenii lor sau de indivizii altor specii. La animale, agresivitatea reprezinta o modalitate specifica de asigurare a conditiilor necesare desfasurarii vietii. De aceea agresivitatea se declanseaza în cele mai diferite situatii: procurarea hranei, a apei, ocuparea si mentinerea teritoriului, gasirea partenerului pentru acuplare, construirea adapostului sau cuibului pentru depunerea pontei, hranirea si apararea progeniturii, etc.. Se considera agresivitatea ca o necesitate vitala în reglarea repartitiei speciilor în areal.

AISBERG (engl. ICEBERG) - ghetar plutitor de proportii uriase, desprins din calota de gheata polara. Pe aisberg se pot întâlni unii reprezentanti ai faunei arctice: potârnichea polara (Lagopus lagopus, Lagopus mutus), huhurezul alb (Nycteea scandica), iepurele polar (Lepus timidus), vulpea polara (Alopex lagopus), lemingul (Lemmus lemmus), ursul polar (Thalassarctos maritimus). Nevoia acuta de apa potabila a multor tari a determinat numerosi oameni de stiinta sa acorde o atentie din ce în ce mai mare utilizarii aisbergului în scopul satisfacerii necesitatilor de apa ale zonelor deficitare.

ALBEDOU - marime fotometrica determinata de raportul dintre radiatia solara primita de suprafata unui teren s